Rugăciune .

O poezie mai tristă,mai emotivă şi i-aş dedica-o bunicului meu, Dumnezeu să te aibă în pază .

 

O rugă am Doamne la Tine

Păzeşte-i pe toţi ce ţin la mine

Fereşte-i de răul din calea lor

Iar de mine să nu le fie dor

 

Protejează-mi familia, ţine-i uniţi

Chiar de unii nu sunt chibzuiţi

Sunt familia mea şi îi iubesc

Fă-i fericiti, e tot ce-mi doresc

 

Pe bunicul, Ţine-l în dreapta Ta

Oferăi bucurie din tristeţea mea

A fost om bun, darnic, muncitor

Curajos, a fost al meu mentor

 

Din păcate L-ai luat la Tine

Şi Ai făcut o epava din mine

Nu Te condamn, i-a venit timpul

Iar pe mine M-ai obişnuit cu urâtul

 

Aşadar Doamne, Ocroteşte-i pe toţi

De va trebui, aşează-mă lângă morţi

Te rog, ai grijă de ei

Fă-i puternici ca nişte zmei.

Lupta cu tine .

Verşi doar lacrimi

Trăieşti în patimi

Vrei să zbori

Pe alţii să-i dobori

 

Cu aripi de înger

Iute ca un fulger

Să străbaţi pământul

Să sfidezi timpul

 

Dar când e mai bine

Toţi uită de tine

Rămâi trist şi solitar

Pe pământul murdar.

 

Trebuie să ai credinţă

Să treci peste suferinţă

Uită-te în sufletul tău

Nu-i chiar aşa rău

 

Adună-ţi forţele

Aranjează-ţi gândurile

Luptă cu temerile

Ascultă-mi vorbele

 

Ridică-te în picioare

Ţipă cât poţi de tare

Nimic să nu te doboare

Alungă orice sfidare.

Pe timp de toamnă…

DA! Am scris o poezie nouă, cu titlul îs un pic nehotărât dar cu versurile ba. Hope you like it .

 

Frunzele plutesc pe aerul blând
Copacul e trist si plăpând
Crengile-s încovoiate
Şi de frică despicate

Iarba verde s-a stins
Natura e de un gri aprins
Cerul…n-are pic de culoare
Totul e trist în zare

O ultima fărâmă de speranţă
O aduce ea, draga mea iubită
Prin privirea ei înduioşătoare
Cu un corp în plină splendoare

Monotonia tremură în prezenţa ei
Copacii,deşi goi, îşi înnalţă coroana
Corbii speriaţi îşi iau zborul
E culoare acolo unde pune piciorul