Odihneşte-te în pace.

Luna februarie este o lună tristă pentru mine, din două motive foarte simple, în aceasta lună mi-am pierdut ambii bunici, nu anul acesta ci în anii trecuţi, în special acum 4 ani pe omul ce l-am iubit cel mai mult (celălalt bunic a murit când aveam 2 ani, deci nu l-am cunoscut pe cat de mult vroiam). După o luptă crâncenă, ne-a părăsit pe mine si familia mea păşind pragul eternităţii. Am scris o poezie pentru el şi ştiu că el mi-a spus toate cuvintele aflate în versuri, aş fi dorit să nu o scriu.

 

Bunicule, poezia asta ţi-o dedic ţie

Eşti plecat…dar flacăra este vie

Toată familia îţi duce dorul

Îmi vine să-mi lovesc viaţa cu piciorul.

 

Vreau să dau timpul înnapoi

Când aduceai fragi dulci şi moi

Sau biscuiţi de la magazin

Când cinsteam, tu cu ţuică, eu cu vin.

 

Nimic nu-mi poate umple golul din suflet

Cum să zâmbesc când totu-i atât de putred

Amintirile vin grămadă în minte

Şiroaie de lacrimi curg, rămân fără cuvinte.

 

Într-o bună zi ne vom revedea

Voi plânge şi te voi îmbrăţişa

Pe curând bunicul meu…

Te voi purta cu mine mereu.

 

Odihneşte-te în pace bunicule 😦

Anunțuri

Ritualul.

Am scris o poezie nouă ce îmi descrie perfect starea de spirit ce o am acum. E puţin mai lungă decât restul poeziilor.

Ritualul

de Damian Alexandru

 

I. Totu-i gri, copaci goi

E ca-n viaţa de apoi

Corbii mă urmăresc

În mister rătăcesc.

 

Frigul îmi intră-n oase

Dihăniile vin în mase

Casele-s baricadate

Aud încontinuu şoapte.

 

Cerul se prăbuşeşte

Teama se răspândeşte

Tremur necontrolat

Credeam că am scăpat.

 

Limba nu o înţelegeam

Să mă cruţe îi rugam

La chip erau mascaţi

Ochii se vedeau înflăcăraţi.

 

II. Cu ură mă aruncă într-o încăpere

Corpuri aşezate în sute de borcănele

Nici-o fereastră, la uşă un zăvor

Putrefacţia miroase îngrozitor.

 

Zile bune am rămas închis

Îmi vor spiritul deschis

Un zgomot se aude la uşă

Cuţitul ascuţit pe-o cureluşă.

 

Ritualul într-un final a sosit

Voi scăpa de sufletul afurisit

Cuţitul îmi crestează pielea

Sunt al şase sute şaizeci şi şase-lea.

 

Acesta este doar începutul

Voi vărsa sânge pe tot pământul

O cruce întoarsă am pe spate

Să sfidez orice divinitate.

 

În timp, mi-au crescut pe frunte

Două coarne, pe nevrute

Am priceput ce se întâmplă

Satana are nevoie de o slugă.

 

Familia m-a uitat…

Am schingiuit şi-am torturat

Pe diavol l-am acceptat

Nici măcar nu voi fi înmormântat.