O continuare

Frigul îți intră în vene, în creier, îți îngheață ideile și te lasă cu o privire de gheață, de groază. Sărutul ei îți dezgheață inima, ochii prind viață și o privești cum te iubește, cum te dezgheață, incapabil de a reacționa, de a-i mulțumi măcar.
Dar pentru ea nu contează, nu contează dacă îi mulțumești, contează doar să continui să o iubești.

Frig

Iubirea te încălzește atunci când rădăcinile înghețate ale dorului și singurătății te strâng și te atrag în pământ. Iar în tot acest timp, timp în care lumea se spulberă în jurul tău, tu te gândești doar la ea.

Shady XV

Pentru cei interesați și pentru fanii genului, Eminem va scoate pe data de 24.11.2014 un album ( este mai degrabă o compilație) cu melodii noi atât de la el, cât și de la cei ce au contract cu Shady Records cum ar fi Yelawolf, Slaughterhouse, D12 etc.

Albumul va avea 2 cd-uri. Primul cu melodii noi de la toti cei din Shady Records iar cel de-al doilea va avea conține doar single-uri vechi al celor ce au semnat cu casa de producție a artistului.

Până atunci va apărea un videoclip la single-ul, de pe acest album, Guts Over Fear(voi atașa mai jos melodia) dar și un Shady Cxvpher pe data de 10.11.2014.

Sursa.

Gând

Am de câteva minute bune deschis blogul cu gândul de a scrie ceva în el, dar habar nu am ce aș putea scrie. Mă gândesc la cine îmi citește blogul? O fi cineva? Este oare cineva care intră zilnic pe el, doar un singur click, să vadă dacă este ceva nou? E frumos gândul acesta de a fi cineva, dar mă îndoiesc.

Nici nu m-am gândit prea mult la asta când l-am deschis acum câțiva ani (nici nu știu cât timp a trecut fără să mă uit în panoul de control). L-am deschis cu simplul gând de a dezvolta pasiunea de a scrie (asta până să descopăr că este mult mai plăcut de a scrie pe foi momentan având un caiet de poezii și un fel de jurnal, dar deviez de la subiect) și de fiecare dată când luam o pauză mai lungă de la el, tot nu aveam puterea de a-l închide. Oare de ce?Citește mai mult »

Ofranda

Chipuri neînsuflețite
În cavouri de metal.
Corpuri putrezite
Se zvârcolesc în zadar.

Miros de moarte înconjoară
Cimitirul întunecat.
Veșnica pomenire se aude
Într-un colț îndepărtat.

Alt nenorocit cade pradă
Pământului înfometat.
Încă o ofrandă adusă
Unui popor uitat.

Unde se avântă vulturii

Citind o recenzie a unui ”coleg de breaslă”, am zis că de ce nu să fac și eu o mică recenzie asupra ultimului roman citit de mine.

Romanul se intitulează ”Unde se avântă vulturii” și este scris de Alistair Maclean. La prima vedere am avut dubii despre carte căci sincer e prima oară când aud de autorul respectiv, dar acum chiar am rămas plăcut surprins și chiar voi încerca să mai caut și să citesc opere ce îi aparțin.

Ca un scurt rezumat, acțiunea se petrece în anii celui de-al Doilea Război Mondial și îi are protagoniști pe niște soldați englezi ce își riscă viața pentru a salva un general american din sediul serviciilor secrete germane, Schloss Adler, un castel impunător, la altitudine mare, de aici și titlul.
În ceea ce privește personajele principale, ele sunt 3 și anume Maiorul Smith un super personaj care la un moment dat se dă agent dublu fiind de partea naziștilor, locotenentul Schaffer și un agent dublu Mary ce i-a ajutat să intre în sediu.

Acel general american a fost răpit de către naziști deoarece avea la cunoștință planuri despre cel de-al doilea front, însă acesta se dovedește a fi un simplu actor plătit de englezi.
Sunt multe întorsături de situație, m-a ținut cu sufletul la gură la orice final de capitol și chiar este o lectură plăcută.
Nu este grea de citit, nu sunt descrieri peste descrieri, o lectură perfectă pentru o zi de weekend.

Sper ca pe această cale să fi trezit interesul și altora, și dacă da atunci vă urez lectură plăcută.
Dacă nu vă place lectura, este și o ecranizare a romanului avand-ul în rolul locotenentului Schaffer pe Clint Eastwood. Desigur urmează să mă uit și eu, dar asta mai încolo.

Trist

Trist e copaculSad-Nature-Wallpapers-4
ce își pierde coroana
sub greutatea zăpezii.

Și tristă e natura
când trebuie învelită
cu pătura albă să-i țină de cald
ironic nu?

Triste sunt necuvântătoarele
că le tremură carnea pe ele
și trebuie să se ascundă
de ce protejează natura.

Trist e omul oricând
nu de natură, ci de viață.
Încercări eșuate în tot ce face
îl pune cu genunchii în zăpadă.

(Sursă foto: http://hd.lubpedia.com/wp-content/uploads/2014/01/Sad-Nature-Wallpapers-4.jpg )